April 30, 2015

Orgasm literar, la propriu

Există unele cărți din care erotismul răzbate atît de pregnant că îți vine să le citești cu o singură mînă. Fiorul literar ce te pătrunde în timpul lecturării unor astfel de opere e incomplet dacă nu e însoțit și de un fior trupesc, unul care să sporească simțitor plăcerea cititului.

Într-un cinematograf 3D cu accesorii (căruia unii îi spun 4D sau 7D pentru că nu știu diferența dintre dimensiuni și simțuri), scaunele se mișcă în funcție de acțiunea de pe ecran, ești stropit cu apă cînd personajul trece pe lîngă vreo cascadă sau baltă, simți vîntul pe față cînd zbori și miroși toate aromele din poveste. Imersiunea în realitatea virtuală e înlesnită de aportul acelor simțuri care de obicei vegetează în timpul vizionării unui film.

Cînd citești, însă, nu te poți baza decît pe propria imaginație. De aceea, niște francezi au inventat un vibrator care comunică cu dispozitivul de pe care citești. E vorba de un ouț cochet pe care-l apucă tremuriciul exact în momentele în care autorul vrea să-ți transmită ceva mai intens decît o metaforă bine ticluită. Dispozitivul funcționează cel mai bine pentru cărțile electronice cu conținut erotic, deși poate fi întrebuințat la fel de bine pentru stîrnit orgasme patriotice atunci cînd citești Dan Puric.


Orgasmul literar era pînă acum de un singur fel - cerebral. Acum, cu ajutorul acestui proiectil fuchsia ce seamănă cu o pipă din viitor, orgasmul literar depășește granițele imaginației, căpătînd dimensiuni fizice. În acest fel, întrebarea 'Ce a vrut să transmită autorul?' poate avea un răspuns concret: autorul a vrut să transmită orgasme.

Spermatozoidul supradimensionat poate fi pus la lucru și în timp ce te delectezi cu clasici ca Henry Miller, dar poate fi întrebuințat la modul jucăuș și atunci cînd vrei ca seria Game of Thrones să fie mai aproape de serialul de pe HBO în ceea ce privește sexualitatea. Și e singurul lucru care poate face frecventabil un roman precum 50 Shades of Grey.

Variante pentru bărbați nu există, că altfel aș fi putut deja să vă spun din experiență cît de mult mi-a plăcut să citesc niște fan-fiction cu Hermione din Harry Potter.

În schimb, ar putea exista o variantă care să se cupleze cu anumite bloguri cu conținut erotic, gen blogul lui Radu F. Constantinescu, care e un fel de pornache pentru suflet. Ar fi perfectă această combinație - el se masturbează cînd scrie, ele se masturbează cînd citesc.

Jumătate din români citesc, în medie, o carte pe lună. Poate că, dacă ar avea la dispoziție un astfel de gadget, ar citi mai des. Ar exista poate și conceptul de lecturi multiple.

Singurul neajuns al acestei invenții ar fi situația în care nu poți termina o carte pentru că încă nu te-a terminat ea pe tine. Sau că faci gălăgie în biblioteacă atunci cînd citești.

Oricum, în clipul de mai jos, în care o tipă îmbrăcată are cel mai artistic orgasm pe care l-am văzut vreodată (pentru că-i în alb-negru), nu pare că lectura e cea care provoacă orgasmul, deci poate că nu-i mare gheșeft să le combini pe cele două.

-----

April 27, 2015

Cum să faci sex după moarte

Dintr-un motiv sau altul, dar în special pentru că e obligatoriu s-o faci cel puțin o dată în viață, ai murit. Toți prietenii ți-au scris pe Facebook mesaje de adio, pentru că suferința manifestată în public e mai validă decît oricare alta, dar și pentru că-s niște penibili care nu știu că pe Lumea Ailaltă nu există acoperire 4G și nici Wi-Fi gratuit.

Ai început să te obișnuiești cu propria neființă, dar senzația n-a durat mult. Prin comparație cu eternitatea, nimic nu durează mult, dar să zicem că au trecut cîteva luni de la înmormîntarea rămășițelor tale lumești, timp în care n-ai făcut altceva decît să vezi cum rudele se ceartă pe averea ta. Dacă știai, o stricai pe curve și alcool. A început să te macine o neliniște, să te răscolească un fior lăuntric prin zona în care îți atîrnau mai demult testiculele.

Sătul de circul ieftin și de moșternirea genetică pe care ai lăsat-o posterității, te-ai apucat să bîntui cabinele de probă ale magazinelor de lenjerie intimă din mall, așa că acum îți cam vine a fute ceva. Nu prea ai ce face în direcția asta, așa că te bazezi pe autosuficiența sexuală pe care ai exersat-o atît de mult ca adolescent.

Ți-e ciudă, pentru că ai strîmbat din nas atunci cînd ai aflat că din cenușa ta s-ar fi putut face un minunat dildo, cu care și-ar fi putut alina suferința toate cele pe care le-ai părăsit atît de devreme. Ai spus că e blasfemic să pui resturile lumești ale cuiva într-o jucărie sexuală, ai spus că e necrofilic și necreștinesc, dar acum ți-ai vinde nemurirea pe-un hand-job. Ca să vezi, moartea chiar pune lucrurile într-o perspectivă inedită.

De unde era să știi că pofta de penetrare te va urma și dincolo de moarte? Erai atît de convins că Raiul tău personal va fi un bufet suedez de tip all-you-can-fuck. Dacă ai fost măcar puțin deschis la minte, să-ți pui deoparte niște cenușă într-un falus de sticlă, acum puteai să pătrunzi păsărici în voia sufletului. Desigur, cu condiția ca respectivele păsărici să n-aibă grețuri în a se masturba cu praful carcasei tale lumești. Asta e, data viitoare să fii mai prevăzător.
-----

April 15, 2015

Regia Autonomă de Transport Bătăuși

Vă spun eu, Moise Guran nu va mai putea realiza multă vreme emisiuni excelente și informative și corecte și bine documentate dacă țara asta va continua să-l dezamăgească într-un mod atît de consecvent cum o face acum. Ultima picătură din paharul tot mai plin de pelin al economistului preferat al națiunii a fost bătaia din autobuz în care un pensionar (sau mai mulți, nu prea contează) și o purtătoare de țigară electronică și-au făcut dreptate cu proprii pumni și propriile karăți.

Moise blamează durerea în rect a tuturor celor prezenți în cursa infernală, dar nu știe un lucru vital, pe care-l cunosc toți connoisseurii transportului în comun: nu te bagi! Dacă oamenii-s destul de imbecili ca să se caftească atît de ușor din cauza unor motive atît de subrede, e mai sigur să-ți vezi de p*la ta decît să te implici în conflict. E plin de cretini, de nebuni și de arierați în întreaga lume, nu vrei să te încaieri cu un dezaxat într-un spațiu închis. Pasagerii acestui autobuz din San Francisco știu asta:


Observați cum nici unul dintre cei așezați pe scaune nu s-a ridicat să aplaneze conflictul, pentru că nu e treaba lor să împace două dobitoace care se ceartă din cele mai prostești motive, poate chiar din cauza faptului că una dintre ele nu știe cum funcționează țigările electronice, iar cealaltă e o tîmpită cu vocabular de grăjdar din evul mediu. Și e San Francisco, unul dintre locurile de naștere (chinuită) ale toleranței (vezi filmul cu Harvey Milk).

Există pe youtube canale întregi dedicate bătăilor din mijloacele de transport în comun, precum Subway Fight Videos, pentru că n-am inventat noi violența fizică și stupizenia acum, în 2015. În clipul de mai jos, tipul care face gura mare la început și-o încasează de la unii care s-au săturat de el și e înghesuit într-un colț lîngă un innocent bystander care cred că nici nu respiră cît timp eroul nostru e frăgezit la costițe.

Aia e atitudinea corectă de pasager, pînă și eu știu asta, care am fost o singură dată în metroul din New York și am ținut minte sfatul pe care l-am primit înainte: încearcă să nu-i privești în ochi pe ceilalți, că-i plin de nebuni și nu știi cînd îi sare unuia țandăra doar pentru că te-ai uitat la el.


E greu de privit și greu de acceptat, știu, dar chestiile astea se întîmplă foarte des. Și se întîmplă și în Londra, unde două cretine au ceva de împățit, și în Chicago, unde un veteran îl cam zdrobește pe puștiul care l-a provocat, și se întîmplă și la New York, unde o tipă face un circ teribil în metrou și stîrnește un scandal monstru pe care toți oamenii sensibili îl evită, după cum se poate vedea în clipul de mai jos. Puteți derula peste primul minut, pînă la partea unde tipa își ia o palmă peste mufă de-i sare sufletul afară din corp.

E urît, dar e treaba lor. Eu nu mă bag, man. Decît dacă știu sigur că pot să-i dovedesc pe toți, ceea ce-i puțin probabil.


Morala e simplă: orice om care e dispus să se bată într-un autobuz e un om cu care nu vrei să ai de-a face absolut nimic. Sau e personaj de filme cu șoferi de limuzină care transportă chestii, deci e profesionist și e mai bine să-l lași să se desfășoare.


Morala a doua: nu plînge, Moise, că așa e peste tot. Nu sîntem noi cu nimic mai prejos de alții mai vestici. Ba chiar tind să cred că la noi un astfel de videoclip s-ar uploada mai rapid pe youtube decît în alte țări, pentru că avem internet performant.
-----

April 9, 2015

Serialul The Flash are scenariști înceți

Pentru că mă încîntă chestiile frumos colorate și îmi vibrează coarda epică la ideea de supereroi ca unui copil mic, pierd destul timp cu desene animate, benzi desenate și seriale americane cu intrigi puerile ce pot fi cel mai apt descrise ca 'desene animate cu oameni'. Unul dintre acestea e The Flash. E despre un tip simpatic care aleargă atît de repede de abia se ține CGI-ul după el.

N-am eu mari pretenții de la o poveste în care ființe meta-umane controlează vremea, se teleportează doar concentrîndu-și voința sau călătoresc înapoi în timp alergînd la viteze ce depășesc bariera relativității. Nici nu strîmb din nas cînd eroul fuge vertical pe sticla zgîrie-norului. Sau cînd merge pe apă, ca un alt supererou pe care-l sărbătorim zilele astea. 

Însă cînd noțiunile elementare de logică și bun-simț sînt ignorate, atunci mă oftic și... și... și mă uit în continuare la serial, dar nu cu aceeași plăcere. O să explic exact unde s-a produs declicul. Era în episodul în care tipul care are un pistol care îngheață tot și tipul care are un aruncător de flăcări au inclus-o în gașca lor de răufăcători și pe sora lor, care are un pistol care transforma totul în aur. Pistol cu raze Midas, i-aș fi spus eu. 

Captain Cold, Heat Wave și Golden Glider, cu tot cu minunatul lor arsenal, au jefuit un camion cu bani. Și aici m-am oprit eu și am zis 'no fucking way!'. Adică au un pistol care poate transforma pînă și noroiul în aur, dar ei se duc să fure niște cash. Pentru că de ce? Sînt dependenți de senzații tari? Ce, le era greu să împuște niște bolovani cu pistolul lor magic și apoi să treacă pe la o casă de amanet? Aurul e mai sigur decît orice valută și nici nu se devalorizează în timp, ba dimpotrivă. 

Deși, dacă tipa se apuca să transforme tot ce prindea în aur, inflația provocată pe piața aurului i-ar fi scăzut acestuia valoarea. Și e foarte probabil ca exact asta să se întîmple atunci cînd scapi de dușmani transformîndu-i în statui de aur. Așa că poate că-i mai bine să opereze cu cash. 

Înseamnă că scenariștii nu-s deloc înceți, iar serialul e mult mai complex decît pare. Wow! Oricum, Gotham e mai bun.

-----

April 8, 2015

Controverse pe care DIVA le poate stîrni pe viitor

Decolteul Rihaelei Mădulescu*, împreună cu restul părților care o compun, a fost inclus de ProTV în emisiunea de talente nu pentru că DIVA ar avea vreun talent aparte, ci pentru a produce rating. Nimic mai simplu, rețeta era considerată învechită încă de pe vremea cînd roțile de la căruță erau pătrate.

*Ezit să-i folosesc numele adevărat pentru că rostirea lui nu face decît să-i dea putere, exact ca în cazul lui Beetlejuice, un personaj fictiv, un monstruleț enervant care apare atunci cînd îi rostești numele de trei ori la rînd

Ratingul se face oferind privitorului conținut de calitate. Vorbim de ratingul acela organic, sănătos, ecologic, din grădina bunicii. E greu de întreținut și costă bani. În schimb, ratingul de import e mult mai ieftin și mai accesibil. Crește ca buruiana pe mormînt și se sădește ușor.

Tot ce trebuie să faci pentru a stîrni interesul față de emisiune e să implici una din 'vedete' într-un scandal fabricat pe genunchi. Ergo, ProTV a pus-o pe DIVĂ să regurgiteze comentarii voit ignorante care să implice un subiect sensibil, cum ar fi greutatea la femei. Sau sexul între doi bărbați.

E posibil ca DIVA să fi făcut toate astea din proprie inițiativă, gîndind liber și avînd ca scop atragerea atenției asupra ei în singurul fel în care a dus-o căpșorul. Dar e la fel de posibil ca ieșirile ei să fie rezultatul unui plan mai elaborat, al cărui obiectiv e ca ea să găsească bilunar un subiect pe baza căruia să incite indignarea publicului. Un public care să se uite la emisiunile în care apare doar ca s-o vadă scornind alte baliverne.

Eu așa aș face. Și aș continua susținînd și alte scandaloșenii:

  • vaccinul provoacă autism, dar autismul se poate trata cu remedii homeopatice
  • Lorin Fortuna are dreptate în tot ce spune
  • ungurii au fost primii în Transilvania
  • românii sînt leneși și cîștigă mai mulți bani decît merită
  • Dumnezeu există, dar numai în străinătate
  • marijuana e inventată de o civilizație extraterestră, care o folosește pentru a ne îmblînzi înainte de a ne cuceri cu scopul de a ne folosi pe post de hrană
  • emisiunile ProTV-ului nu sînt complet regizate
  • lesbianismul e contagios, cancerul e provocat de veganism
  • nu-i nimic greșit în a ucide animale pentru blana lor, dacă ai cu ce să o asortezi
  • e sănătos să-ți bați copiii, mai ales pe cei urîți, după care să pui o mie de poze cu ei pe Facebook și să-ți Like-uișeti singur toate pozele
  • fotbalul e adevăratul sport al minții, computerele nu au nici un viitor
  • Voiculescu e nevinovat, Becali e un sfînt, Vanghelie e un intelectual 
  • sexul e mai bun după vîrsta de 50 de ani, totul e mai bun după vîrsta de 50 de ani, chiar și comportamentul adolescentin

Sînt doar cîteva teme de discuție pe care le-ar putea exploata în scopul ratingului și-al share-ului și-al sfîntului minut de aur. Amin!
-----

April 5, 2015

Teacher, leave the kids alone!

Am aflat pe surse (adică am auzit bîrfindu-se) că învățătoarea turbată din Cluj e foarte apreciată de părinții copiilor care poartă în ghiozdănel mai mult de jumătate de creier. Că e normal ca un dascăl să toace psihic copiii atîta timp cît nu-l toacă pe al tău, care-i special și deosebit și mai bun decît toți ceilalți la un loc. Că nu-i corect să pedepsești femeia pentru o singură scăpare, cînd ea a avut tot timpul rezultate bune. Acum au prins-o microfoanele într-o pasă mai proastă. În rest, e pita lui Dumnezeu, dospită la țară, crescută pe vatră și plină de semințe bio.

Ea, de fapt, vrea numai binele copiilor, de aia urlă la ei ca și cum ar fi posedată de spiritul neîmblînzit al unui sergent de instrucție nazist, ca să-i impulsioneze să devină mai buni, mai talentați, mai desăvîrșiți în arta lor. Singurul ei neajuns e că nu se exprimă destul de plastic pentru a fi considerată a fi excentrică.

Avînd în tolba de pedagog insulte nițel mai creative, femeia ar fi fost doar o variantă  non-cheală a personajului interpretat de J.K. Simmons în Whiplash. În film, profu' de muzică aruncă cu tot ce prinde în elevii săi și îi jignește folosind detalii personale, fiind meticulos și original cu insultele lui. Nu se repetă niciodată, nu iartă și nu se abate de la stilul său agresiv, chestie care produce de fiecare rezultatul dorit (mai puțin cînd unul dintre elevii săi se sinucide).

Așa, cu un vocabular de tractorist în rezervă, tanti Monica nu prea are cum să se apere de indignarea virtuoasă a opiniei publice, că nu-i poate spune excentricitate artistică la cascada aia de jigniri ieftine pe care i-a livrat-o copilului. Am auzit insulte mai creative și la fotbaliști! Și la ăia care urlă la fotbaliști, din tribune!

Aveam pretenții din partea ei, că tot se recomandă a fi un profesor de top. Nu zic să aibă mereu sub limbă replici de Dr. House, dar s-o văd că depunde minim de efort. Din ce-am auzit, pînă și Mircea Badea pare un satirist de proporții caragialești prin comparație cu ea.

Să-i spui copilului că nu-i întreg sau că are o jumătate de creier, mie mi se pare lipsit de imaginație. E impersonal, leneș, și denotă o cruntă lipsă de interes. Poți să-i spui copilului că-i nătîng în atîtea feluri inedite și distractive: că-i merge mintea la viteze de CFR, că-i genul de om care mănîncă pîine și la pizza, că-i atît de greu de cap că l-ar da afară chiar și din armată, că-i pupător de moaște, că-i public captiv pentru emisiunile mondene, că e material de Știrile de la ora 5, că are mutră de căpșunar, că votează cu PSD, că părinții lui sînt verișori, că rîde la Trăzniții, că-i fan Becali, că are stofă de șaormist, că dansează pe manele și cînd nu e beat, că n-a trecut încă la ora de vară, că etc.

Cu astfel de text, Whiplash și-ar fi putut face dulceață din zmeuricile primite
În schimb, partea aia cu asmuțitul restului clasei împotriva jumătății de creier a fost genială, o lovitură de maestru.

Vorba aia: dacă nu poți să fii cuminte și trebuie să fii rău, măcar fă-o cu stil!
-----

April 3, 2015

Chelner, palmează bacșișu'!

Serios, ia banii ăștia și bagă-i discret în buzunar și ai grijă să nu te vadă vreun 007 fiscal. Ai încredere în mine, știu despre ce vorbesc. Doi ani de zile, cît am lucrat pentru bacșiș într-o pizzerie, nu a trebuit să-l declar decît pe cel înscris pe bonul de la card și totul era bine. Așa funcționează treaba în SUA, unde o atitudine pozitivă și serviabilă îți dublează bacșișul și unde e clară diferența dintre ciubuc și evaziune.

Nu ți-l ofer din obligație, nu ți-l ofer pentru că 10% din notă e norma în toate țările civilizate și nu ți-l ofer ca să-i impresionez pe cei cu care am stat la masă. 

Ți-l dau pentru că l-ai meritat și pentru că ai fost amabil și simpatic și n-ai strîmbat nici măcar o dată din nas cînd ți-am cerut ceva, așa cum a făcut scroafa aia care nu ne-a lăsat să unim două mese libere și ne-a sugerat să ne 'împărțim'. 

Îți vine să crezi? Tîmpita aia, pentru care bacșișul ar putea să reprezinte jumătate din venituri, ne-a refuzat cu o scîrbă pe care doar un funcționar public ar putea s-o reproducă. Mă scot din sărite servitorii ăștia care fac mutre și cînd le spui că vrei mai puține chestii în mîncare, de parcă le-ar fi mai greu să nu pună toate toppingurile pe pizza. Acestor oameni îmi place să le las bani ficși, pe care abia mă abțin să nu-i lipesc între ei cu gumă de mestecat.

Nu e cazul tău, tu ți-ai meritat bacșișul și poți să-l împarți cu cei din bucătărie sau cu băiatul care debarasează mesele, treaba ta. Dar să nu te prind că dai cotă parte la bugetul de stat. Am plătit deja impozit pe ei, am plătit de mi-a ieșit pe nas, că se pare că pentru a trăi în țara asta e nevoie să plătești taxe pe hărnicie. De cîte ori să impoziteze aceiași bani? E mai corect să-i strecori discret în buzunar și să declari oficial că nu ți-am lăsat nimic. Rămîne între noi.

Ia-i și pune-i deoparte. Sau cumpără-ți ceva frumos. Un tablou scump sau niște lingouri de platină, că așa ar face ministrul finanțelor, ăla care ascunde în wc-ul din curte o colecție de artă ce ar face invidios și Louvre-ul. Ăștia doi lei pe care ți-i las pentru o cafea și o apă nu constituie evaziune, un cerșetor cîștigă mai bine decît tine din pomană. Se poate completa bugetul recuperînd bani de la alți evazioniști, nu dau nume, dar...Vuie Manghelie! Șuie Mova! Vuie Mîlcov! Huie Mrebenciuc! Nuie Măstase! Vuie Moiculescu! Uuie Mdrea! 
-----