June 29, 2015

Modelul OLX nu funcționează pe offline

Un tip pe nume Erwin și-a instalat în poarta casei o "autoservire pentru oameni cinstiți", un fel de comerț cu aproximata pentru cei care vor să cumpere produse proaspete, din grădină, dar n-au dispoziția necesară pentru a interacționa cu o altă ființă umană. A văzut el treaba asta pe o stradă din Germania și i-a plăcut. În timp ce el trebăluia prin grădină, harnic ca un neamț și mîndru că a inventat OLX-ul offline-ului, oamenii îi măsurau ochiometric produsele lăsate în drum și îi puneau în cutia poștală sume corecte de bani. O țară ca afară, vorba cîntecului.

Eu am văzut treaba asta în SUA, unde supermarketurile au o casă de self-check-out la care tu ești propriul tău casier. Adică ai plătit un adaos comercial superlanțului de magazine ca să îți treci tot tu codurile de bare prin dreptul laserului ca să facă piu!. E ca și cum ți-ai curăța singur masa după ce ai mîncat la restaurant. În fine, e frumos pentru că se merge pe încredere. O încredere susținută de multe camere de supraveghere. Mie mi-a plăcut ideea.

Mi-a plăcut și ideea lui Erwin cînd am văzut-o, timp de vreo 3 secunde, pînă să-mi sară în ochii minții un banner pe care scria "Dar cum rămîne cu bonul fiscal pentru oameni cinstiți?". Răspunsul a venit tot de la mine, că eram singur acasă cînd se întîmplau toate astea și puteam vorbi tare, pe mai multe voci, fără să-mi fie frică că pot fi văzut și dat pe mîna specialiștilor. Mi-am zis: "Bunicii au trăit toată viața fără să pună mîna pe un bon fiscal și au dus-o bine, pînă la 80-90 de ani". Auzind asta, mi-am dat seama că nu am cu cine discuta. 

Poate că nu-i o ideea rea asta cu donatul banilor în schimbul produselor. În situația asta, aș dona și eu o garsonieră confort I celui care e dispus să-mi doneze în schimb o sumă corectă de bani. Și nu ne mai încurcăm la modul birocratic. Pe de altă parte, administratorii locali care l-au certat cu hîrtii ștampilate pe omul acesta cinstit au făcut-o din cele mai stupide motive: pentru că nu avea certificat de producător (mă gîndesc că nu-i mare lucru să obții unul) și pentru că n-a plătit taxa de ocupare a spațiului public (care e singura chestie care sună cît-de-cît plauzibil atunci cînd motivul tău real e că vrei să-i pui crosa la patină unuia care face o treabă faină).

Bă, ejti prost? Spațiu public? Omul și-a lipit rafturile de poartă. E, practic, la el în curte. Aleea aia din poartă și pînă-n drum e spațiu public pentru ocuparea căruia trebuie încasată o taxă? Babele alea care stau pe băncuțe la marginea străzii, ele nu ocupă spațiul public? Pe ele nu le taxăm? Sau poate că s-au încurcat funcționarii pulici (am scris bine, pulici), poate că au văzut că-i o treabă pentru "oameni cinstiți" și s-au simțit amenințați. E, de fapt, o mare neînțelegere.

poza e de aici
-----

June 27, 2015

15 lucruri mai puțin cunoscute despre homosexuali și nunțile lor

Dacă niște bărbați în fustă care nu prea primesc femei în organizația lor vor să modifice Constituția astfel încît să definească termenul de "familie" ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, cred că e util să înșir aici cîteva lucruri mai puțin cunoscute despre homosexualitate. Poate că, astfel, cei care sînt împotriva ei vor învăța că nu au de ce să se teamă și că o căsătorie între două persoane de același sex nu-i afectează mai mult decît un banal mariaj heterosexual.

Ha! Glumeam, n-ai cum să-i educi pe fraieri, că-s imuni la argumente logice și raționament, așa că am scris cîteva chestii amuzante pentru ăia deschiși la minte și pentru ăia nehotărîți. Ia, poftim!

1. Homosexualitate e atunci cînd două persoane de același sex se iubesc și întrețin relații intime. Atunci cînd nu se iubesc, dar întrețin, totuși, relații intime, înseamnă că sînt în facultate și că alcoolul le-a dat curajul să experimenteze.

2. Homosexualitatea nu e contagioasă. Homofobia da, și se transmite prin lipsa educației.

3. La noi, un homofob e o persoană care urăște homosexualii, dar se masturbează la filme cu lesbiene.

4. Doar pentru că fac sex între ei, nu înseamnă că vor să facă sex și cu tine. În același fel, doar pentru că ești hetero nu înseamnă că tot sexul opus e atras de genitalele tale de parcă ai fi întruchiparea umană a efectului Axe.

5. Singura situație în care te poate afecta nunta unui cuplu gay e dacă ești invitat la nuntă și trebuie să cotizezi cu bani pe care nu îi ai. În acest sens, nunțile gay sînt exact ca celelalte - un inconvenient major.

6. Cea mai mare problemă la nunta unui cuplu gay e atunci cînd se decide cine e socrul mare și cine e socrul mic.

7. Lesbiană nu e ceea ce vezi tu prin pornoace, lesbiană e șoferul ăla de camion care parcă are sînii prea mari ca să fie bărbat (deși nu poartă cercei și parcă are un început de mustață).

8. Căsătoriile gay sînt lipsite de elementul religios, pentru că preoții nu-i înghit pe homosexuali. Astfel, nunțile lor devin mai scurte și mai ieftine.

9. În SUA, tradiția spune că tatăl miresei trebuie să achite costul nunții. Asta poate da naștere la complicații, mai ales atunci cînd se căsătoresc doi bărbați.

10. Homosexualii sînt de două feluri: activi și pasivi. Homosexualii pasivi sînt cei pe care nu-i vezi la Gay Pride Parade. Homosexualii activi sînt cei cărora le-ai spus deja că ești hetero, dar ei tot insistă.

11. Homosexualitatea nu e o alegere. Nu poți alege să nu mai fii homosexual exact așa cum nu poți alege să nu mai fii moldovean.

12. Homosexualitatea e un subiect profund.

13. După nuntă, un cuplu gay va face la fel de puțin sex ca și un cuplu hetero.

14. Parafrazîndu-l pe Woody Allen, se poate spune că sexul între homosexuali e o chestie murdară, dar numai dacă e făcut corect.

15.  Căsătoriile între homosexuali sînt într-adevăr ceva aberant - nu e natural să vrei să faci sex cu aceeași persoană pentru tot restul vieții.

poza e de aici
-----

June 22, 2015

Oricît de mult ți-ai urî tu jobul, nu ți-l urăști la fel de mult ca Mircea Radu pe al lui

Nu cred că există om care să emane mai mult sictir în timp ce-și face meseria decît Mircea Radu. Am văzut lucrători de la salubritate care plimbau tomberoane mai puțin scîrbiți de jobul lor decît acest Cupidon pensionat al României. Din ochii lui pare că se revarsă otravă pură, genul în care triburile de amazonieni își înmoaie săgețile, și impresia cu care rămîi după ce-l privești e că tocmai ai fost amenințat cu niște informații. Îți aruncă o privire de parcă te-ar urî personal, deși nu v-ați întîlnit niciodată. Ca nivel de lehamite combinată cu aroganță, omul e un fel de Victor Ponta al știrilor.

Mircea Radu pare că disprețuiește visceral fiecare secundă în care trebuie să citească prompterul. Pare că o face doar pentru că a pierdut un pariu sau ca parte a unei munci în folosul comunității pe care i-a impus-o judecătorul. Îmi imaginez că-i în boxeri și șlapi și că a dat groapă o doză de bere fix înainte să înceapă emisia. Îmi imaginez că se strîmbă la colega de pupitru în timp ce prim-planul e pe ea și că face cu mîna gestul acela celebru care semnifică masturbarea.

E amuzant să-l vezi în (in)acțiune, în caz că ajungi să te uiți la jurnalul de seară de pe TVR1, că mîhnirea în care-i mai mult decît evident că se scaldă poate fi teribil de distractivă. Cînd l-am văzut eu, vineri seara, era la fel de vioi ca un prizonier de-al teroriștilor ISIS și părea dispus să renunțe la un testicul (stîngul, să zicem) numai să nu fie acolo. Nebărbierit de cel puțin o zi, foarte interesat de luminile din platou, Mircea respira greu înainte de fiecare replică, înghițindu-și temporar greața și încercînd să-și ascundă mutra aia de "să-mi fut una, iar am călcat în căcat", și citea știrile cu un entuziasm rezervat exclusiv pacienților spitalului de oncologie.

Într-un fel, îmi pare rău pentru el, că trebuie să facă un lucru care nu-i aduce nici o plăcere. Pe de altă parte, mai dă-l și-n pizma mă-sii! Dacă nu vrea să prezinte știri, să lase pe altul, că nu-i ține nimeni pistolul la tîmplă. Că nu-mi convine să plătesc abonament separat la televiziunea publică dacă omul care-mi livrează informațiile zilei o face cu fața celui care tocmai a găsit un fir de păr pubian în supă. Chiar și în situația în care mă uit la jurnalul TVR o singură dată pe an.

-----

June 18, 2015

Există vreo legătură între proxeneții care racolează minore și lipsa educației sexuale din școli?

Banatul e fruncea, sau cel puțin așa îi place lui să creadă. Uneori e, alteori nu. În cazul prostitituției, însă, Banatul ocupă un loc fruntaș: Eleve racolate de proxeneti, la Timisoara, prin metoda "Loverboy". În caz e implicat și DJ Gino Manzotti, un tip cu un aspect la fel de libidinos ca numele lui de scenă, care știa că amicul lui mai 'prostea fete', dar nu știa că erau și bani implicați în treaba asta. Bani mulți, unele partide ajungînd să coste 5.000 de unități de valută străină.

Personal, nu înțeleg atracția sexului cu fete de 15-16 ani. Că mă gîndesc că ele știu despre sex cam atît cît știu despre orice altceva, adică nimic. E ca și cum ai cere să fii plimbat prin trafic de un șofer care încă nu și-a luat carnetul, pentru că-i încă în clasa a noua. Relațiile cu minore sînt echivalentul sexual al comentariilor alea tîmpite cu 'First!' - numai proștii se pot bucura de așa o ispravă. Singurii care se pot mîndri că au tăvălit o fată de 16 ani sînt băieții de 16 ani sau autorii de ficțiune, nu judecătorii și avocații și ceilalți stîlpi ai societății. 

Partea care mi-a atras atenția nu e cea cu prostituția, faptul că există prostituție nu e o noutate, pe mine m-a mîhnit bucata asta în care se vorbește despre cît de ușor sînt păcălite minorele:
Fetele, cu varste cuprinse intre 15 si 17 ani, erau ademenite prin diverse metode: promisiunea obtinerii unor sume de bani, afisarea sentimentelor de iubire pe care le nutresc fata de persoana pe care incearca s-o atraga, crearea unui sentiment de importanta in raport cu celelalte persoane din jur. Acest aspect nu reprezenta un impediment pentru suspecti, intrucat ei exploatau la maxim naivitatea si vulnerabilitatea tinerelor care nu au implinit varsta majoratului si care erau usor de amagit cu privire la avantajele iluzorii pe care le-ar putea obtine din practicarea prostitutiei.
Tinerelelor li se exploatează naivitatea pentru că e al naibii de ușor. Influențate de filme cu adolescente care se sacrifică pentru vampiri, gîndind doar în umbre dominante de gri și lipsite de orice fel de îndrumare sexuală specializată, elevele, scuzați jocul de cuvinte nefericit, pun botul la vrăjeala interlopilor. Sînt forțate să facă sex pe bani pentru că sînt șantajate cu filmările unor momente în care în care ele credeau că fac sex din dragoste. Despre dragoste e greu să le predai, că nimeni nu știe nimic cert despre ea, dar la partea cu sexul se poate lucra. Iar abstinența nu funcționează, că sexualitatea nu-i un concurs de 'cine-și ține cel mai mult respirația'. 

Cu ajutorul unor ore de educație sexuală, mă gîndesc eu, metoda "Loverboy" ar trebui să fie o chestie ce funcționează exclusiv în filmele proaste. Dar e greu, pentru că la fiecare reacție proactivă a societății civile privind orele de educație sexuală, apare o reacție egală și de sens opus dintr-o altă zonă. În locuri nu foarte îndepărate, la care poți ajunge în două zile cu mașina, educația sexuală se predă în școli de zeci de ani. La noi, oamenii fac slujbe speciale ca să cheme ploaia.

Promovînd abstinența, nu faci decît să transformi niște copii habarniști într-ale sexului în adulți habarniști într-ale sexului. E ca și cum i-ai învăța pe copii să mergă pe jos doar la vîrsta 12 ani, de frică să nu-și rupă picioarele exersînd mersul biped la 1-2 ani. În aceste condiții, întrebarea din titlu are un răspuns clar: da!
-----

June 17, 2015

Ce mi s-a întîmplat în cele 8 ore în care am stat la coadă pentru o adeverință

Pentru a putea fi operat într-un spital de stat, ai nevoie, printre altele, de o adeverință care să ateste faptul că ți-ai plătit contribuția la casa de sănătate. În Cluj, adeverința se poate lua dintr-un singur loc și e bine să mergi acolo cît mai devreme pentru că se lucrează încet și, de obicei, e multă lume. 

De la casa de sănătate primești o foaie cu care mergi la finanțe ca să ceri o altă foaie, una de vărsămînt, cu care plătești la trezorerie (dai banii la un ghișeu diferit față de cel care îți procesează foaia de vărsămînt) și primești apoi o chitanță cu care te duci înapoi la casa de sănătate pentru a închide frumos cel de-al zecelea cerc al infernului și a-ți primi adeverința. 

Pare simplu, nu? Chiar a fost! Poftim simplitate:

7:03 - Ajung în fața clădirii. E deja coadă, zici că se dă ceva. Nu se dă nimic, nici măcar binețe. Ne încruntăm unii la alții de parcă n-ar exista destulă sănătate pentru toți. Eu am un motiv bun, n-am mai văzut cum arată ora 7 A.M. de ceva vreme. Sînt prea buimac să blestem cum-se-cuvine birocrația asta mlăștinoasă. O s-o înjur eu altă dată, cînd voi fi mai odihnit.

7:14 - Se deschide ușa și oamenii se înghesuie ca la moaște să-și ia fiecare cîte un bon de ordine. Fac și eu la fel, atingîndu-mi părțile moi de un număr mare de străini. Dacă am fi fost dezbrăcați, aș fi putut spune că am luat parte la o orgie. 

7:17 - Primesc de la un toaster cu pretenții numărul A057. Pe bon scrie că înaintea mea sînt 56 de persoane. Duh! 

7:37 - Mai e puțin și începe programul cu publicul. Încep să-mi fac planuri pentru restul zilei. Sau măcar pentru după-masă. Cît de mult poate să dureze să iei o nenorocită de adeverință?

8:00 - Intră primul 'client' și prin sala de așteptare trece un fior. E ca atunci cînd cineva scapă o beșină într-o cameră plină de oameni, dar invers, adică în sens pozitiv. Lucrurile par că se înviorează, optimismul se strecoară timid în inimile celor ce așteaptă deja de mai multe ore. 

8:07 - O pirandă în haine mov, la vreo 50 de ani, are cel mai alb și mai catifelat ten pe care l-am văzut vreodată la o pirandă. Nu-mi dau seama dacă asta mă face rasist sau nu, dar parcă-mi vine s-o asigur cumva că n-am nici un fel de prejudecăți. Mă uit insistent la ea și, cînd îi întîlnesc privirea, îi zîmbesc frumos la țigancă.

8:11 - Abia acum intră ce-a de-a doua persoană. Dacă le ia 10 minute să rezolve un singur om, înseamnă că... prefer să nu calculez ce înseamnă asta pentru mine.

8:38 - S-a ajuns la numărul A005. Mă întreb cît de devreme trebuie să vii aici ca să prinzi un loc printre primii zece. Nu-s sigur, dar cred că domnul care a intrat primul avea un sac de dormit în plasa de rafie pe care o purta cu el. 

8:47 - Nu se mai dau bonuri de ordine. Un domn intră în sală, recunoaște o femeie care stă și așteaptă de-a-n-picioarelea și vine s-o întrebe direct: Nu cunoști pe nimeni aici? La ardeleni există un fel de prezent continuu care se manifestă în vorbire, așa că, atunci cînd primește un răspuns negativ, omul spune: no, eu mă tăt duc. Se tăt duce, ergo: prezent continuu. 

9:00 - S-au procesat doar șapte persoane pînă acum. O doamnă cu copil mic zice că e a treia zi în care vine aici. Zice că a stat atît de mult pe la cozi că fii-su va trebui să repete clasa a treia. Nu poate fi ăsta singurul motiv, băiatul pare și foarte prost.

9:09 - Automatul de cafea nu dă rest. În această instituție nu se primesc atenții. Programul cu publicul e între orele 8:00 și 15:30. Urmează numărul A008.

9:18 - Încep să mă doară toate, pe rînd. Spate, picioare, ochi, splină, cap, nas, gît, suflet.

9:20 - Părăsesc incinta, îmi cumpăr două ziare și mă instalez comod într-o cafenea. Revista Cațavencii s-a scumpit, costă 4 lei acum. Cred și eu, nu poate să-i fie tocmai ușor lui Bușcu să tot scrie de bine despre Ponta. Apropo, Ponta se operează în Turcia, deci: muie, Ponta!

10:26 - Vreau să-mi achit consumația și îi dau cheleneriței o sumă rotundă, care include și un bacșiș generos. Cînd văd că nu-mi zîmbește a recunoștință îi cer să-mi dea restul.

10:28 - Cine naiba a inventat termenul de 'cafea lungă'? N-are nici o logică. Cum pana corbului poate o cafea să fie lungă? Și dacă poate fi lungă, asta înseamnă că poate fi și lată? 

10:48 - M-am întors la casa de sănătate. Între timp, cele două doamne care lucrează acolo și-au intrat în ritm și treaba merge mai rapid. S-a ajuns la numărul A021. E bine, ieri era una singură. Dar ieri a fost altă treabă, că m-am pus la coada greșită, aia cu numere care încep cu B.

11:07 - De obicei, Facebookul e o imensă pierdere de vreme. Culmea, cînd ești într-o situație în care chiar ai nevoie să pierzi niște vreme, Facebookul se întoarce împotriva ta și nu te ajută deloc. Culmea, evreul de Zuckerberg a reușit să facă o cîrcă de bani dintr-o chestie care scade productivitatea. 

11:30 - Se intră în pauză de prînz. E cam devreme, zic eu. Dar poate că i se spune așa numai pentru că ar fi o nesimțire maximă din partea lor să-i spună 'pauză de brunch'. 

11:32 - Mă duc să mă plimb prin parc și cînd prind o bancă liberă și mă grăbesc să-o ocup. Sînt prea amorțit ca să mă pot gîndi la ceva anume, deci stau aiurea și trag de timp, ca naționala de fotbal după ce înscrie un gol.

12:28 - Cred c-am adormit. Niște copii se uită la mine și rîd înfundat. Încerc să le explic că PETul de bere de pe jos nu era al meu, dar nu reușesc să fiu convingător. 

12:35 - Mi se face poftă de bere și îmi cumpăr o doză, că n-aveau la PET mic. O sec, vorba cîntecului, dintr-o sorbire.

12:41 - Fashioniștii habar n-au despre ce vorbesc. Ținuta clasică de vară pentru bărbatul semi-urban e simplă: pantaloni trei-sfert, tricou fără mîneci și șlapi. Merge și cu sandale, dar numai dacă asortezi șosetele cu tricoul.

12:43 - Ajung iar în anticamera funcționarelor dătătoare de adeverințe. Nu-mi dau seama dacă-s aceiași oameni de mai devreme sau dacă au venit alții în locul lor, lucrînd pe schimburi. Toți seamănă între ei. O doamnă în stadiu avansat de graviditate dă semne că nu mai poate și că ar vrea să renunțe la așteptare. Zice că durează ridicol de mult, că nu era gravidă cînd s-a pus la coadă.

12:44 - Dincolo nu vezi așa ceva, se spune undeva în stînga mea și devin brusc interesat de discuție. Poate că se pot lua adeverințe și din altă parte, mă gîndesc. Dacă trebuie, plătesc. Descopăr imediat că vorbesc despre acel dincolo cu ghilimele, în sensul de 'afară'. 

12:51 - Mă gîndesc la Ponta, care se operează în Turcia. Mă rog să aibă și turcii un Ciomu de-al lor.

13:00 - Îmi trebuie să merg la baie, de la bere. Mă descurc cumva, pe după niște mașini.

13:27 - S-a ajuns la numărul A034. Domnul de lîngă mine ține în mîini bonul cu numărul A040, îi propun să mi-l vîndă în schimbul a 50 de lei, explicîndu-i că time is money, la propriu. Nu vrea. Să fie sănătos. În iad! 

13:38 - Domnul soțul pirandei se plimbă pe afară. E neobișnuit de tăcut pentru un soț de pirandă. Ținuta all-black nu-l avantajează în soarele puternic, dar omul îndură stoic căldura și-și răsucește calm mustățile. 

13:51 - O doamnă cu o coafură demnă de o ocazie mai specială decît statul la coadă deschide un geam. În încăpere, temperatura coboară la un nivel confortabil de 38 de grade. 

14:10 - Îmi dau seama că așa trebuie să fie purgatoriul. În mod ironic, o fac în timp ce în căști îmi cîntă Nirvana. Încep să-l înțeleg pe Kurt Cobain, mai ales cînd văd că am mai puțin de 20% baterie. Parcă îmi făcusem planuri pentru după-masa asta, dar nu-mi mai aduc aminte ce erau. 

14: 21 - Dacă aș avea un regat, l-aș da cu plăcere în schimbul unei adeverințe. Dacă aș avea un regat, probabil că aș avea și propriul meu doctor. Îmi aduc aminte că Ponta s-a dus în Turcia însoțit de un medic personal și îi urez succes folosind o expresie de import: break a leg!

14:43 - Sîntem la numărul A041. Gata, nu mai durează mult. Dacă mă duc acum să-mi iau un bon de ordine de la trezorerie, cînd ies de aici pot să merg repede să plătesc cotizația și să vin înapoi să-mi iau adeverința. Sună făcubil! O fac, așa cum mă îndeamnă cei de la Nike.

14:52 - La trezorerie se muncește cu spor. Cînd e vorba de încasat bani, parcă altfel se mișcă funcționărimea.

14:57 - A început să plouă. Mai rău de atît, a început să mă plouă. Mi-e foame. Mă dor toate, îmi ard tălpile, sînt deshidratat, dar mă consolez cu gîndul că va fi gata în curînd. În timp ce mă consolez cu acest gînd, calc într-o baltă și mă ud pînă la genunchi. 

15:05 - Ajung înapoi la casa de sănătate. Văd că au trecut de numărul meu și încep să plîng discret, bărbătește. Doamna gravidă se ridică și mă lasă să mă așez în locul ei. Mi se dă voie să intru la dătătoarele de adeverințe, deși am întîrziat. Dătătoarea de adeverințe e neașteptat de amabilă pentru un funcționar public, lucrează cît poate de repede și sînt afară în mai puțin de 3 minute. Acum mai trebuie doar să merg cu hîrtia asta la finanțe și să-mi iau o foaie de vărsămînt, să merg cu foaia de vărsămînt la trezorerie, să o las la un ghișeu, să plătesc la altul, să iau chitanța și să mă întorc cu ea la casa de sănătate ca să fiu înregistrat în sistem și să-mi iau adeverința. 

15:06 - Îmi amintesc că la trezorerie se închide în 22 de minute. La fel și la casa de sănătate. Încep din nou să plîng, discret, bărbătește.

poza e reală, nu e 50% inventată, cum e povestea
-----

June 16, 2015

Calul de sufragerie, eterna culme a rafinamentului

După lungi tergiversări motivate de faptul că imobilul nu corespunde pretențiilor lui de fost șef de stat, Traian Băsescu s-a mutat în vila de pe strada Gogol. A făcut-o, așa cum se face, cu cățel și cu purcel, dar mai ales cu ursuleț și căluț. Nu e vorba de un căluț viu, ci unul artificial, echivalentul cabalin al florilor de plastic. Opulență? O are. Sau cel puțin crede că o are, la fel ca Rareș Bogdan cînd face pe nașul la vreo nuntă.
poză via adevarul.ro
Într-un fel, se poate spune că fostul președinte nu s-a mutat, ci a descălecat ca un voievod medieval. Diferența fiind că marinarul nostru va rămîne mai degrabă celebru pentru tot ce a încălecat (justiție, presă, elena udrea) și nu pentru locul în care s-a dat jos de pe mîndrul său bidiviu de plastic. Dacă nu poți s-o arzi ca un snob adevărat, avînd un grajd cu cai vii pe care să-i vizitezi din cînd în cînd și să te simți superior, următorul cel mai bun lucru e statuia unui cal.

Avantajul e evident, calul de plastic nu se balegă pe covor, nu trebuie hrănit și stă cuminte oriunde-l pui, fără să-ți ronțăie perdelele alea bune. Stă cu tine la masă, dacă vrei, stă de pază la ușă sau șade blînd și se holbează melancolic pe geam, contemplînd kitschul, după cum s-a putut observa "acasă la Andreea Marin". Și dacă înțeleg oarecum de ce ți-ai decora bîrlogul cu un ursuleț de lemn, deși nu locuiești într-o cabană situată în ficatul munților, un imens bibelou în formă de cal stă în casă ca nuca în perete, adică forțat. 

Un singur lucru e clar: luxul, eleganța și rafinamentul se manifestă sub formă de cai, fie că vorbim de cai-putere sau cai decorativi de sufragerie.
-----

June 7, 2015

Vreau ca Brăila să fie Capitală Culturală Europeană în 2021

Cînd l-am auzit pe neamț comandînd funf mitchen mit muștar mi s-a părut cea mai mișto chestie din toate timpurile. Nu țin minte de ce anume am fost atît de impresionat. Ori nu mai văzusem străini comandînd mîncare autohtonă, ori mi se părea fenomenală validarea pe plan internațional a micului cu muștar.

Deși asta se întîmpla cu mai mult de zece ani în urmă, replica mi-a rămas în minte, ascunsă prin vreun cotlon prin care nu umblu des, de frică să nu stîrnesc praful. Știrea despre efortul Brăilei de a deveni capitală culturală europeană în 2021 mi-a amintit de acel surprinzător moment. Fără să o bufnească nici rîsul, dar nici lacrimile, Andreea Esca a spus la tv următoarele:
Orasul Braila vrea sa fie capitala Culturala Europeana, in anul 2021. Convinsi ca ar putea obtine acest titlu, cu ajutorul unor idei nastrusnice, edilii dar si reprezentantii unei asociatii din oras i-au rugat pe locuitori sa participe la o consultare. 
Astfel, a reiesit ca oamenii isi doresc concursuri de gratare intre blocuri, festivaluri de dans la bara, concerte de manele si o zi dedicata micului si mustarului.
Programul propus pentru turisti a fost intocmit pe baza a peste o suta de idei populare.
Marius Grama, corespondent PRO TV, a completat cu informații importante: 
Turistul care va vizita Braila in 2021 va avea de ales intre un concurs de injuraturi sau de poezii de dragoste "la misto", un festival de gratare intre blocuri si un concert de manele la Teatrul Maria Filotti.
Personal, mi se pare aiurea să organizezi un concert de manele la teatru - nu ai destul loc pentru dansat și nici masă pe care să-ți ții băutura și pe care să te sui ca să le arăți dușmanilor că ești, la propriu, deasupra lor. 

Poeziile de dragoste spuse "la mișto" au deja un rege neîncoronat în persoana lui Connect-R, care a luat și cupa și campionatul cu piesa Dă-te-n dragostea mea, astfel că orice competiție în acest sens ar fi de-a dreptul suprefluă. Misoginismul lui Connect-R prinde foarte bine la public, deși nu e deloc subtil. Cele mai recente păreri ale sale despre condiția feminină sînt de-a dreptul jignitoare pentru orice femeie care nu se mîndrește să facă parte din categoria Proastă, dar frumoasă:
Nu stie sa gateasca, dar se gateste / Nu stie sa iubeasca, dar se iubeste / Pe ea, frumoasa cum e eaN-are multe clase, dar are multa scoala in ea / Stie intotdeauna sa obtina ce vrea / Da, da, frumoasa cum e eaSi de ce sa munceasca pentru lei / Cand banii lui sunt si banii ei / Si banii lui sunt de parale / Ca frumusetea are costul ei
De asta vrea Connect-R să vă dați copiii la orele de religie, pentru că religia le învață pe femei să fie supuse bărbaților.

Concursul de înjurături cred că ar avea mai mulți cîștigători și decît prima extragere de la loteria bonurilor fiscale. Mai ales dacă s-ar putea participa la el și de la distanță, de exemplu: în timp ce ești blocat în trafic. Așa că e greu să desemnezi un cîștigător, pentru că în momentul anunțării cîștigătorului toți perdanți vor începe să înjure mai abitir, astfel reactivîndu-se competiția ab infinitum.

Concursul de grătare dintre blocuri ar fi, din nou, greu de jurizat. Ce se ia în considerare? Viteza facerii focului? Densitatea fumului produs? Numărul de vecini la care ai reușit să le stîrnești invidia că ție îți merge bine? Cantitatea de carne goală pe care o poate mînca un participant fără să-i vină rău? Cantitatea de gunoi produsă? Cantitatea de bere la PET consumată în timpul ce se prăjește carnea? Vedeți, sînt extrem de multe variabile care trebuie luate în considerare. 

Dansul la bară e un sport, deci e o propunere legitimă pe care o susțin cu tot sufletul, dar și cu o parte deloc neglijabilă din corp.

Însă ziua dedicată micului și muștarului mi se pare o idee genială. Ar putea să i se spună pur și simplu Ziua Micului, pentru că muștarul e implicit, deși s-au mai văzut divergenți comportamentali care preferă să mănînce micul cu ketchup. Cui nu-i plac micii? Micul e opiul maselor. E varianta upgradată a pîinii de toate zilele.

Fumul s-ar vedea chiar și de pe Stația Spațială Internațională și s-ar simți pe o rază de o mie de kilometri, ademenind toate națiile europei cu mirosul lui îmbietor. S-ar comanda cîte cinci mici (pentru că asta e porția standard pentru un adult) în toate limbile: cinque mitilelos, funf mitchen, five mitches, ș.a.m.d. Muștarul ar curge în valuri, de să nu se poată trece peste el decît cu bacul. Ar trebui defrișate păduri întregi doar pentru a se asigura materia primă pentru scobitori, dar ar merita sacrificiul. Tone de pîine, tone de bere, tone de distracție! Și niște tonete de înghețată, pentru copii.

Brăila pentru Capitală Culturală Europeană în 2021!

Una din puținele poze pe care le-am făcut trecînd prin Brăila. N-are nici o legătură cu subiectul articolului,
dar n-am știu ce altă poză să pun, că una cu mici ar fi fost prea evidentă și la prima mînă
-----

June 5, 2015

Iisus s-a făcut praștie

E lung internetul, ba e lat, iar în incomprehensibila lui imensitate se ascund nenumărate bizarerii, pornoace, pornoșaguri, pornăciuni, poze cu pisici și telefoane de vînzare. Pe lîngă cele enumerate anterior, mai găsim și lecții pentru cum să-ți construiești singur mobila, sex prin webcam, cursuri online pentru orice materie și iisuși transformați în praștii.

După cum zice și titlul articolului în care am găsit pozele, doar cei fără de păcat pot azvîrli pietre cu aceste praștii. Nimeni altcineva. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Și geamuri sparte la bisericile concurente.

Presupun că, la vreo două-trei zile după ce-ai fost lovit cu o piatră lansată dintr-o astfel de praștie, în vînătaia rezultată va apărea chipul lui Arsenie Boca. Looks legit, doar se știe despre bătaie că e ruptă din Rai.

-----

June 3, 2015

Noi reguli pentru loteria bonurilor fiscale

ÎnșeLoteria bonurilor fiscale se dezvoltă într-un an cît alte loterii într-o viață. După un debut energic ce s-a lăsat cu 'șpe mii de cîștigători, loteria a afișat pe ușă un mesaj trist, scris cu un marker negru: "Această unitate își rezervă dreptul de a-și selecta clientela".

Văzînd că toți săracii cu bon de 6 lei pot s-o împartă între ei ca pe-o bere la PET, loteria a decis să fie mult mai selectivă, motivînd dureri de cap și lipsă de libidău. În stilul comediilor romantice americane, loteria o bagă pe aia cu hard to get, făcînd pe inabordabila și crezînd că aroganța asta ar face-o mai interesantă.

Mai nou, obișnuindu-se în rolul ei de fandosită fiscală, loteria începe să emită pretenții cum că ar prefera să fie căutată doar de pe smartphone, printr-o aplicație specială. Adică, într-un fel, se oferă prin webcam doar celor mai înstăriți mușterii, fără să-și dea seama că se apropie periculos de mult de domeniul domnucilor cu moravuri ușoare. Și mi-e greu să cred că are de gînd să se oprească aici, existînd încă destui oameni care i-ar da un bon prin smartfon.

Să fii dat peste un slogan catchy aici? Ceva de genul: Trimite bonul doar cu smarfonul? Poate, dar nu asta e important. E mai interesant să speculez în ce feluri va alege loteria bonurilor fiscale să-și descurajeze eventualii pețitori. Ar fi o idee să poată participa la loterie doar cei care au finalizat stagiul militar, sînt înregistrați ca donatori de organe, au permis de conducere de la categoria B în sus și un autoturism cu motor de cel puțin 1,4 l.

Nu cred că ar surprinde pe nimeni implementarea unui sistem prin care să se adune puncte de fiscalitate pentru fiecare bon înscris prin smartphone (bon însoțit obligatoriu de o copie a actului de identitate și un dosar cu șină). În schimbul a 100 de puncte, participanții ar putea să se înscrie într-o tombolă în cadrul căreia să aibă șanse reale de a li se permite să ia parte la marea extragere (în funcție de cum au votat la alegerile prezidențiale), dar numai după ce demonstrează cu acte în regulă că au taxele plătite la zi, că nu și-au enervat vecinii cu bormașina și că au citit cel puțin o carte în ultima lună. Cei 49 de finaliști aleși în urma marii extrageri vor trebui să se lupte pe viață și moarte în cadrul unui eveniment ținut pe Arena Națională, pe sistemul făcut celebru de Jocurile Foamei, cîștigătorul primindu-și premiul în bani în funcție de ratingul pe care l-a generat. Cred că așa ar fi cel mai corect.

Pentru că dacă toată lumea cîștigă la loterie e ca și cum nimeni n-ar cîștiga, deci e mai corect așa.
poza, care nu e tocmai cu bonuri fiscale, e de aici
-----

June 2, 2015

Jurnalul unui iubitor de cidru

Sînt o arătare ciudată, nefirească, sînt (literalmente) fructul dragostei dintre un om și o plăcintă cu mere, dar n-am lăsat niciodată acest neajuns să mă afecteze. Mi-am văzut cît am putut de bine de viața mea, încercînd să ignor faptul că sînt diferit. Știu, nu pot purta pălării sau ochelari de soare și aud de cel puțin zece ori pe zi vorba aia cu "unde nu-i cap, vai de picioare", dar în rest sînt cît de poate de normal. Am sentimente și ambiții și vise ca toți oamenii și încerc să fiu mereu pe gustul tuturor, chiar dacă unora fermentația mea le cade greu la stomac. 

Sînt deosebit de sociabil și de prietenos și nu există salată de fructe la care să nu fiu invitat. Sînt miezul petrecerii. Sînt acceptat pentru ceea ce sînt, nu pentru felul în care arăt, chiar dacă am un cap imens, ca un monstru fără chip, și băutura mea preferată e cidrul de mere.

Sună canibalistic, nu? Puțin. Sună ca și cum aș fi echivalentul fructifer al unui vampir, dar nu e chiar așa. Nu știu să explic de ce, dar cînd beau eu cidru nu e ca și cum un om ar bea sînge. Există un argument logic pentru care un măr și-ar potoli setea cu zeama altor mere, dar eu nu mi-o pot aminti acum. Niște oameni de marketing cu care am vorbit mai demult au fost foarte convingători cînd mi-au demonstrat că nu e nimic ciudat în comportamentul meu. Păreau că știu despre ce vorbesc și i-am crezut pe cuvînt. 

Probabil că e doar un viciu, ca și fumatul, dar, pentru că sînt un cap-măr cu coaja lucioasă îmbrăcat într-un costum elegant, lumea e furată de aspectul meu exotic și nu conștientizează faptul că ceea ce sorb eu din pahar e esența semenilor mei. Poate că s-ar uita altfel la mine dacă latura asta oarecum 'canibalistică' ar fi puțin mai evidentă. Poate că unora chiar le-aș sta în gît, ca fratele meu din povestea cu Albă-ca-Zăpada. 

Dar o să-mi fac griji de asta mai încolo, cînd mi-o fi coaja mai zbîrcită și codița mai bleagă. Pînă atunci, o să-mi înec dulce-amarul în cidru și o să ridic mîinile în aer ca și cînd nu-mi pasă. Și o să închin fiecare pahar pentru merele și merișorii care s-au sacrificat pentru ca eu să mă pot îmbăta cu suc de fructe, ca o școlăriță rebelă. Cheers!

Poza cu Mr. Incider e de aici
-----

June 1, 2015

Kung Fury (2015) - un film genial de stupid


E greu să-i faci o descriere succintă, pentru că face parte dintr-o categorie aparte, proaspăt inventată, de parodii. E ca un film de acțiune din anii '80 făcut parcă de un Michael Bay pe etnobotanice după un scenariu scris de niște băieți de grădiniță și transferat online direct de pe o casetă VHS. Cu dialoguri dublate intenționat prost care par mai potrivite la începutul unor filme porno și efecte deosebit de speciale inspirate din manualul 'Cum să faci chestii epice pe ecranul verde cu bani puțini', Kung Fury e cea mai neașteptată senzație cinematografică a anului, adunînd pe Youtube 8 milioane de vizualizări în circa 3 zile. Și abia s-a încălzit.

Finanțat online prin chetă pe Kickstarter, filmul e un action comedy atît de exagerat de ridicol încît devine genial. Kung Fury urmărește povestea unui polițist kungfurios care, ajutat de un hacker pe nume Hackerman, călărește o tastatură înapoi în timp printr-o gaură de vierme în 8 biți cu scopul de a-l ucide pe Hitler, Kung Fuhrerul nazist. Asta după ce Hitler îi împușcă mai mulți colegi prin telefon. Asta după ce polițistul refuză să-l accepte ca partener pe Triceracop, pentru că el lucrează singur.

Hackerman hackuiește prea tare spațiotimpul așa că eroul nostru ajunge în evul vikingelor sexi mînuitoare de mitraliere și al velociraptorilor ce scuipă lasere din ochi. Și ăsta e doar începutul, restul filmului e la fel de halucinant, ca un trip bun ce ar putea băga în faliment orice dealer, continuînd cu: Thor, teleshopping mascat pentru telefoane telemobile, discuții despre mustăți în limba germană, karate bidimensional gen joc pe calculator, glume atît de penibile că nici Buzdugan nu le-ar fura, animație cu cobre pe scutere zburătoare, un t-rex și o coloană sonoră acționată de Hasselhoff.

Kung Fury e mai presus de cuvinte, poftim și dovada:


-----
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...